Regret!

Regret! Mişu Fotino: Nu mai pot să joc. Dar mi-au rămas amintirile

Foto: Ring

A încântat generaţii întregi, a jucat din plăcere şi asta s-a văzut în fiecare rol căruia i-a dat viaţă. La aproape 80 de ani, maestrul Mişu Fotino s-a văzut nevoit să îşi agaţe măştile în cui şi să se retragă în liniştea apartamentului lui. Atacul cerebral pe care l-a suferit în urmă cu câţiva ani l-a făcut să rămână doar cu amintirile. Nu mai poate juca, iar din casă mai iese doar ca să îşi facă plimbarea prin Herăstrău.

„Am urcat pe scenă de copil, în piesa «Coloniale». Tatăl meu a fost de asemenea actor, am jucat alături de el la debut. După război am jucat în «Clasa a opta B», cu Radu Beligan. Aveam un rol secundar, eu eram tânăr şi m-au machiat, m-au îmbătrânit ca să pot juca rolul bătrânului intendent al liceului. Ţin minte că aveam un basc pe cap şi aveam o replică, «Precum doriţi!», care se repeta mereu”, a declarat actorul pentru Ring.

Mişu Fotino îşi aminteşte cu plăcere şi cum a rămas repetent în anul I de facultate, din cauza filmărilor la producţia „Răsună Valea”. „Am făcut filmul şi după aceea au început examenele de absolvire. Eram în anul I de facultate şi m-am dus acolo să dau examen. «Da’ tu la ce vrei să dai examen, mă? Unde-ai fost până acum?», m-a întrebat profesorul Gh. Storin. «Păi, am fost bolnav!» «Unde ai fost bolnav, la filmare? Ia să rămâi tu repetent!», a zis actorul. Mi-a venit rău, să ajung eu repetent! Atunci, taică-meu m-a luat la teatru la el şi am început să joc”, a completat actorul.

Amintindu-şi de regretatul maestru Nicu Constantin, Mişu Fotino a povestit cu umoru-i specific. „Eu am jucat şi fără ochelari. Marele avantaj în cazul acestor roluri era că mă uitam la om în faţă, dar nu vedeam nimic. El credea că mă uit la el! Aiurea, nicidecum! De exemplu, Nicu Constantin nu putea să joace fără ochelari. Era mai complicat la el, avea o problemă mai gravă decât a mea. Dar în cazul amândurora a fost o caracteristică a noastră, aveam un anumit farmec cu acei ochelari”.

Regretul lui Mişu Fotino este că limba română a fost un impediment în calea afirmării actorilor români pe plan internaţional, deşi erau mai buni. „La noi a fost problemă cu vorba românească. Dacă am fi trecut dincolo, nu cred că Louis de Funès îl bătea pe Birlic. Birlic era unicat, dar, din păcate, vorbea româneşte. Avea un mare succes, însă piesele erau în limba română. Actoria românească, oriunde am fost în străinătate, a avut un mare succes. În Italia, în Franţa, peste tot unde mergeau, trupele româneşti jucau formidabil şi impresionau publicul”.

Boala i-a slăbit auzul, iar scena a rămas pentru Mişu Fotino doar o amintire plăcută dintr-un trecut. „Nu mă mai duc la spectacole, deoarece nu aud ce se întâmplă pe scenă. Mi-e foarte greu să-mi mai fac meseria la ora actuală”, a conchis marele actor.

Probabil un sfârşit de carieră pecare nimeni nu l-a fi dorit pentru maestrul Mişu Fotino. Dar destinul nu alege. Iar când ai amintiri frumoase, parcă şi durerea trece mai uşor.

VDTonline.ro îşi rezervă dreptul de a nu posta comentariile ce conţin jigniri, injurii sau calomnii aduse postului sau angajaţilor săi sau oricăror alte persoane fizice sau juridice.